Pagini

duminică, 1 februarie 2009

De ce să fim ECO?

A devenit o modă să fii ecologist la ora actuală. Dacă se face un sondaj pe un segment cât mai larg de populaţie şi vom fi întrebaţi dacă iubim natura, răspunsurile ar fi în unanimitate afirmative. Însă , din păcate, se întâmplă doar la nivel declarativ, altfel nu am fi înconjuraţi numai de gunoaie, de peturi, etc, fapt vizibil după sărbători de genul 1 Mai, când rămân munţi de gunoaie în urma turiştilor de weekend.

Dincolo de orice modă, trebuie să avem în vedere faptul că, dacă nu vom lua măsuri concrete şi nu le vom aplica efectiv, ne vom îndrepta cu siguranţă spre o catastrofă, Mama Natura ne-a transmis destule semnale de alarmă care nu trebuie neglijate . Generaţiei tinere îi revine un mare rol, rolul de a conserva natura, de a vea o nouă mentalitate în relaţia cu natura, o mentalitate potrivit căreia mediul înconjurător într-adevăr contează .

Ce înseamnă această nouă mentalitate?

Pornind de la faptul că resursele materiale nu sunt inepuizabile, trebuie să devenim foarte atenţi la folosirea lor, să fim atenţi la fiecare picătură de apă risipită în zadar, să refolosim tot ceea ce poate fi refolosit, de la hârtie, pungi din plastic, bidoane din plastic, cutii din aluminiu ( cutiile de bere nici măcar nu sunt colectate cum se întâmplă în alte state din UE) , până la economisirea energiei electrice, prin stingerea calculatorului de exemplu, atunci cînd nu-l mai folosim sau fiind atenţi să folosim becuri care consumă mai puţină energie. Trebuie să luptăm împotriva consumismului, să fim adepţii unui consum moderat, să gândim într-un mod altruist, să adoptăm un stil de viaţă simplu în concordanţă cu legile naturii.

Mersul cu maşina ar putea fi înlocuit cu mersul cu bicicleta cum se întâmplă în multe state europene unde conştiinţa ecologică e mult mai avansată, astfel reducând poluarea, ne întreţinem sănătatea. Tot ceea ce ne oferă societatea modernă trebuie folosit cu multă raţiune şi chibzuinţă.

Aurul verde din ţara noastră s-a diminuat în ultimii ani, măsurile de replantare de puieţi, de protejare a pădurilor care au mai rămas după aproape două decenii de defrişare fără milă ( prevalînd interesul economic al unor oameni fără scrupule ), sunt de o mare stringenţă.

Împăcarea cu natura poate însemna şi împăcarea noastră cu Divinitatea, observînd faptul că , deterioararea naturii merge mână în mână cu deteriorarea naturii umane. A fi aproape de natură înseamnă în cele din urmă, să fim mai morali, mai buni, mai altruişti, să ne gândim la aproapele nostru, la generaţiile viitoare.

Cuvintele lui Ludovic al XV lea,” Après moi le déluge » , ar trebui pentru generaţiile actuale să fie doar istorie şi nu un model de urmat.

« À bon entendeur, salut ! »

3 comentarii:

  1. Un articol deosebit , specific autorului "SIC", care intareste vorba ce spune ,,si dintr-un bot de lut ,mesterul adevarat poate scoate un diamant".FELICITARI!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo!Rareori mai aud asa ceva sau citesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt mandra in scola in care invat . bravo scoala ion creanga. mai rar aud si vad asemenea cuvinte.

    RăspundețiȘtergere