O excursie de neuitat.
Asa prefer sa incep pentru ca am sa tin minte mereu aventurile prin care am trecut in aceste trei zile. Distractia si misterul au inceput pe douazeci si opt mai la ora sase. E cam devreme dar cu greu am reusit sa ma trezesc deoarece in acea noapte nu am reusit sa dorm prea mult. Emotiile m-au coplesit de dimineata avand in vedere “tabloul” in care trebuia sa ma integrez. Alaturi de noi in cautarea paradisului din Maramures au fost colegii din clasa a V-a si a VI-a. Bineinteles si clasa mea 7C , cea mai importanta de altfel. Ne-au insotit niste profesori extraordinari. Incepand cu domnul diriginte, domnul profesor de franceza, doamna profesoara de tehnologie si doamna profesoara de chimie. M-am asezat langa Catalina (cea mai buna prietena), am lasat-o pe ea ca sa stea la geam pentru a admira o lume nestiuta pana atunci. Prima oprire, care pentru mine a fost cea mai interesanta, la Bicaz. Am fost cu vaporasul. Atat de placut a fost, exceptand peturile care pluteau pe apa. Frigul ma cuprins destul de repede dar nu a contat. Am avut parte de o experienta unica pe vapor, nu cred ca are importanta sa o mentionez, ci doar sa o pastrez acolo in adancul sufletului. Va ramane o amintire vie, care a fost, este si va fi, indiferent daca uitarea isi va pune amprenta catusi de putin. Urmatorul loc in care am poposit a fost Parcul Carol din Vatra Dornei. Ne-am plimbat prin parc dupa care am stat la un ceai, pe care nici nu l-am comandat. In parc mi-am facut cateva poze, adica mi le-a facut Miruna. Am admirat veveritele care “alergau” in cautarea unui prieten, poate nu e sigur dar copaci incercau sa ne transmita un mesaj de “Bun venit”! Cei drept, unii au ignorat asta. Dupa plecarea din parc ne-am urcat in autocar nerabdatori, pentru a ajunge la Borsa. Timpul s-a scurs destul de repede . Am gasit metoda prin care sa ne dsitram in autocar. De exemplu Serban din clasa la mine si Vlad din a V-a B incercau sa ma enerveze. Stefan, Vlad, Marian si cativa baieti din a V-a jucau carti. Fetele ascultau muzica si bineinteles se fardau, nu puteau fi vazute de vreun baiat nemachiate. Domnul diriginte a vorbit cu mine despre liceul, facultatea la care as vrea sa ma duc. Doamna profesoara de tehnologie si cea de chimie au vorbit destul de mult in prima zi. Domnul profesor de franceza facea poze in fiecare moment, deoarece nu vroia sa rateze ceva. Dupa ce ne-am cazat, am preferat sa ne plimbam pentru a admira locurile si oameni minunati. Timp de o ora am simtit ca lumea s-a schimbat, oamenii erau mai buni, natura era expresiva, pana si noi elevii ne-am schimbat oarecum. Dar dupa ce ne-am intors la hotel lumea noastra a revenit la normal. Am luat cina stand la masa cu baietii si cateva fete. Au existat mofturi la mancare pentru ca niciodata nu poti sa-i impaci pe toti. Apoi fiecare s-a dus la camera lui. Nu pot sa uit problema cu banii. In prima seara Stefan s-a oferit sa stranga banii si a iesit un haos. Ne-am adunat in camera la Marian si am inceput sa ne certam care si cum a dat banii, ca sa mai linistesc apele m-am dus la doamna profesoara de tehnologie si mi-a schimbat niste bani. Abia dupa cincisprezece minute de la acel moment s-a rezolvat cu banii. Cei din clasa a V-a se jucau alergand pe coridor sau in camere. Eu si Catalina vroiam pe la unu sa ne culcam dar nu prea am reusit pentru ca baietii vroiau sa vina la noi, tot apasau pe clanta si bateau in geamul de la balcon. S-au linistit dupa ce a venit doamna profesoara de tehnologie. Pe la doua si ceva am adormit. Dupa o noapte agitata, la ora sase eram in picioare. M-am schimbat si am inceput sa trag de celelalte colege ale mele. Cand a venit domnul diriginte sa vada daca ne-am trezit, toate eram aranjate si gata de plecare. Saraca doamna profesoara de tehnologie, a batut la fiecare usa incercand sa ii trezeasca pe cei mici. Dupa micul dejun ( ne-am descurcat mult mai bine cu banii, i-am strans eu) am plecat spre Manastirea Barsana. Dupa ce glasul unei maicute ne-a impartasit cateva taine despre locul acela sacru, am intrat in Sfanta Biserica si ne-am rugat pentru cei dragi. Am vizitat si muzeul manastirii care ne-a impresionat. Sa nu uit sa mentionez durerea mea de umar care a fost ingrozitoare. Am mers mai departe prin pasul Gutai, pe unde toata lumea a admirat peisajul mirific. Eu am stat mai in spate langa domnul diriginte, iar Catalina mai in fata cu Miruna . Catalina si-a pierdut vocea iar noi radeam de Ceaunas. Nu a fost frumos din partea noastra sa il ironizam, pentru ca si el are suflet ca si noi. Vlad din a V-a statea si se uita numai la mine. M-a scos din pepeni, parca as fi fost singura fata din autocar. La Baia Mare , un oras care am sa il tin minte mereu, am oprit ca sa mancam. Unii, adica majoritatea au preferat sa ramana la McDonald ’s iar eu, Miruna, Catalina, Paula, Diana, Bianca, domnul diriginte si domnul profesor de franceza am mancat la Restaurant Mara. Mancarea a fost delicioasa chiar daca eu nu prea am mancat. Dupa masa am fost la farmacie pentru a-mi lua crema pentru durerea de umar. Apoi ne-am indreptat spre Muzeul de Mineralogie, cei drept nu a impresionat foarte tare acest muzeu. O persoana interesata a fost doamna profesoara de chimie. Apropo de acolo majoritatea si-au luat suveniruri. Cimitirul Vesel din Sapanta a fost urmatorul obiectiv turistic. A fost ceva inedit pentru noi, avand in vedere ca intr-un cimitir lacrimile isi fac loc pe obrazul palid al fiecaruia, aici toata lumea avea zambetul pe buze. Pe la ora noua si treizeci de minute am ajuns inapoi la hotel, am luat cina dupa care am savurat un ceai impreuna cu fetele la doamna profesoara de chimie in camera. Nu pot sa uit ca tinuta de sambata seara mi-a fost admirata de doamna profesoara de chimie. Cei de a V-a au preferat sa urmareasca Eurovisionul. Noi cei de a saptea am avut cu totul alte preocupari. Eu, Diana si Bianca am stat cu doamnele profesoare si cu domnul profesor de franceza la discutii. Pe la doisprezece m-am retras in camera mea. Cam pe la unu s-a dat stingerea. Eu si fetele care stateam in apartament am avut o ampla discutie ce sa intins pana la ora trei. De fapt la ora trei si treizeci de minute cand ne-am culcat pentru ca am facut si baie. La sase m-am trezit cred dar eram atat de obosita incat am mai stat pana la sase si jumatate. In dimineata acelei zile tristetea m-a cuprins deoarece era ultima zi de excurise. Am inceput cu plimbarea cu telescaunul. Am ramas uimita de bogatiile pe care le-am vazut. Si sa nu uit, doamna profesoara de chimie ne-a pus sa ne imbracam foarte gros. Cand am ajuns sus am vizitat Cascada Cailor. Ochii au ramas fara “suflare” la ceea ce am vazut. Am oprit la hotelul Eden pentru a manca. Chiar si mie imi era foame. Am asteptat atat de mult ca sa ne vina mancarea incat am inceput sa mancam paine, sa mestecam guma. Dupa doua ore de asteptare masa a fost servita. Dupa ce am reusit sa terminam masa ( destul de repede, la foamea pe care o aveam) a mers la Manastirea Voronet. Multi erau deja plictisiti de ea. In schimb eu, chiar daca am mai vazut -o de multe ori, ma impresionat. De fiecare data cand ajung acolo sufletul meu se deschide si capat aripi care ma inalta spre bucatelele de suflet care sunt impietrite de atata rautate. Cand totul mergea perfect, ce sa vezi ruperea de nori a inundat soseaua. Toti eram surprinsi si panicati. La un momentdat autocarul s-a inclinat putin. Spaima a rasarit in sufletele noastre precum ghioceii. Dupa ce am reusit sa trecem de acest hop, a urmat altul un rau a iesit din matca. Multe case au fost inundate si multi oameni disperati care priveau neputinciosi la furia naturii dezlantuita. Eram ingrijorati gandindu-ne la ce se putea intampla. Telefoanele incepeau sa sune, parintii erau stresati. Dupa ce am asteptat o vreme sa treaca viitura, am plecat spre casa mai fericiti ca niciodata. Eu si Catalina am plans si apoi mie mi-a fost rau. Cand eram aproape de Bacau, plansul vroia sa isi faca loc in sufletele noastre. A fost cea mai frumoasa excursie, avand parte de intamplari inedite. Probabil orice cuvant ar fi de prisos pentru a descrie macar o mica parte din cea ce noi am simtit in aceste trei zile minunate.
Sper ca si domnii profesori s-au simtit bine si noi nu le-am creat prea multe probleme. Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc atat profesorilor care au avut grija de noi cat si colegilor.
Ciobanu Georgiana clasa a VII a C
Ciobanu Georgiana clasa a VII a C
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu