Fiind la sfârşit de lună putem spune că luna mai din acest an a fost mai ploiasă ca oricând. Vorba ţăranului român care spunea că dacă plouă în mai e nădejde la mălai, se pare că e un pic învechită ţinând cont că totuşi cantităţile de apă au cam depăşit unele limite, iar nădejdea unei bune culturi de porumb se evaporă încet - încet. Însă elevii şcolii "Ion Creangă" se pricep mai puţin la agricultură, ei aşteptând vreme bună pentru a pleca iar într-o excursie unde să se bucure de frumuseţile naturii şi de prin alte zone ale ţărişoarei noastre dragi.
Excursia din acest an a început pe 28 mai, orele 6:00 ;ţinta: ţinutul Maramureşului.
Prima oprire importantă s-a făcut la lacul Bicaz unde elevii au încercat să se bucure de o plimbare cu vaporasul pe lac. Bucuria le-a fost oarecum umbrită de miile de peturi plutitoare de pe lac, unii elevi neputând înţelege cum de poate fi posibil o asemenea invazie de gunoaie într-un loc unde mulţi vor să se bucure de peisajele din jur. Speranţa tinerei generaţii este ca peste ceva timp, corijând lipsa de educaţie ecologică, cei care vor vizita România să nu mai spună că avem o ţară foarte frumoasă, dar păcat că e locuită! Deocamdată butada mai este valabilă, dar după cum speranţa moare ultima, nu trebuie să disperăm, privind noile generaţii, speranţa că mentalitatea românului se va schimba într-un final, nu este chiar în zadar.
Un alt oraş din traseu a fost Vatra Dornei unde parcul Carol oferă turiştilor şi localnicilor prilejul unor plimbări în aer liber printre veveriţe jucăuşe, învăţate cu mulţimi de copii care să le admire şi eventual să le mai arunce şi câteva nuci.Cum timpul zboară atât de repede atunci când călătoreşti,şi nu-i multă vreme de zăbavă, autocarul plin de elevi s-a îndreptat spre Borşa unde hotelul Păltiniş îşi aştepta micii excursionişti, iubitori în a descoperi noi şi noi imagini. Imagini la propriu şi la figurat, unii elevi chiar încercând să surprindă cu aparatele lor foto digitale, fotografii originale din natură pentru a participa la concursul foto "Biodiversitatea în imagini", concurs realizat deARPM Bacău, Asociaţia Oblio şi prietenii, Peace Corps Romania, vernisajul şi premierea având loc pe 4 iunie chiar la şcoala "Ion Creangă".
Ziua de 29 mai a fost o zi plină, însă o zi superbă, numai bună pentru călătorit. Mănăstirea Bârsana a fost un loc sacru ce a umplut sufletul tuturor de o linişte interioară, aici fiind totul ca într-un eden natural, un loc de tihnă şi meditaţie profundă. Sentimentul a fost insuflat şi de o rugăciune scurtă susţinută în biserica de lemn la îndemnul unei maici care emana prin vocea ei caldă, pace sufletească , calmn, linişte, rugăciune care se pare chiar ne-a ajutat să ne întoarcem teferi şi nevătămaţi la Bacău. Muzeul mănăstirii chiar dacă nu e foarte vechi e original, fiind o plăcere faptul de a-l vizita.
Am continuat apoi traseul spre Baia Mare prin pasul Gutâi, locurile pe unde am trecut ne-a oferit deja emoţii vizuale care au avut rolul de a ne încărca bateriile cam uzate în ultima vreme..La Baia Mare am vizitat Muzeul de Mineralogie, muzeu plin de minereuri , aici fiind reprezentate aproape toate clasele de minerale. Aici au putut fi admirate pepite de aur sau minereuri de cuarţ, pentru iubitorii de chimie fiind într-adevăr o delectare.
Cimitirul Vesel din Săpânţa ne-a întâmpinat cu cele aproape 800 de cruci viu colorate şi unde am putut vedea scene din viaţa celui decedat sau am citit mici epitafuri.
.Memorialul Victimelor Comunismului din Sighet era deja închis la ora la care am ajuns, dar ne-a uimit faptul că una din cele mai crunte închisori pentru deţinuţi politici era situată în buricul târgului.
Una din cele mai frumoase evenimente a fost plimbarea cu telescaunul, apoi drumeţia până la Cascada Cailor, cascada oferindu-se ochilor curioşi fără menajamente, apa prăvălindu-se în şuvoaie peste stânci de la o sută de metri înălţime.Din telescaun am admirat munţii Rodnei, pajiştile cu turme turme de oi, biodiversitatea putând fi observată încă în starea ei naturală.
Drumul spre Voroneţ a fost întreupt de o oprire la hotelul Eden pentru masa de prânz, însă s-a dovedit că edenul nu era decât artificial, factorul uman reuşind într-o anumită măsură să-l pervertească.
Totul părea să se desfăşoare aşa cum ne dorisem, însă am trecut şi prin nişte momente extreme, când după ruperea unor nori, şoseaua spre Hanul Ancuţei devenind impracticabilă, adrenalina ni s-a ridicat la maxim, clipe care sigur vor fi de neuitat.Apoi , aşteptând să treacă viitura ce inunda terenurile şi curţile locuitorilor de prin sate, ne gândeam la cauzele schimbărilor climaterice, fenomenele climatice extreme fiind cauzate de defrişările excesive sau de poluare, astfel biodiversitatea fiind din ce mai mult în pericol.
Tout est bien qui finit bien spune francezul, şi nu ne rămâne decât să-i dăm dreptate fiindcă până la urmă am ajuns în Bacău cu bine, extenuaţi de drumul lung, dar cu tolba plină de amintiri. O excursie fără peripeţii ar fi fost mai anostă şi mai uşor de uitat , însă aceasta sigur nu va fi uitată de elevii claselor a Va B, a V a C , aVI a C şi a VII a C şi nici de profesorii însoţitori:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu