Producătorii IT se orientează datorită presiunii pieţii către lansarea de produse ecologice, produse hard-ware cu un consum redus de energie, motivul fiind în primul rând unul practic, utilizatorul priveşte economisirea de energie ca pe o economie adusă buzunarului propriu.
Potrivit datelor colectate de organizaţia Global Action Plan, calculatoarele şi celelalte componente IT poluează mai mult decât industria aeronautică, fiind răspunzătoare pentru producerea a 3%-4% din cantitatea de gaze cu efect de seră. Prin urmare, schimbarea calculatoarelor vechi cu unele mai noi şi eficiente din punct de vedere energetic poate contribui la reducerea acestor emisii. Astfel cei care doresc să facă pasul către un IT mai „verde”ar trebui ca, înainte de a schimba dotările hardware, să verifice informaţiile despre cât poluează aceste componente , dacă sunt fabricate din materiale toxice sau materiale reciclate, dacă sunt eficiente din punct de vedere energetic.
În cazul imprimantelor sunt de preferat cele care pot imprima faţă- verso, şi care folosesc cartuşe reîncărcabile. Sunt de preferat monitoarele LCD sau TFT. De asemenea ofertele firmelor de prestigiu sunt de luat în seamă , având garanţia respectării standardelor asigurate în documentaţie.
După cumpărarea unui echipament IT nou, cel vechi, care a fost dezafectat , e bine să fie reciclat, circa 70%-90% din materialele conţinute într-un computer pot fi reciclate.
Cumpăraţi produse IT care au ECO-etichetele TCO, ECO TÜV sau EU eco, acestea fiind etichete ce atestă calitatea autentică, cu un impact redus asupra mediului.
În “Ghidul Produselor IT Ecologice”, Greenpeace a clasat Lenovo pe primul loc dintr-un grup de 14 companii de top, datorită politicilor şi practicilor sale din domeniul ecologic.
Sursă: Revista CHIP
Sunt informaţii care circulă pe site-urile cu profil ecologic care ar trebui să ne dea de gândit, după câteva momente de reflecţie putem chiar să le punem în aplicare, fiind convinşi că facem ceea ce trebuie.
§ Este mult mai indicat să folosim becuri fluorescente, (lampe fluorescente compacte, Compact Fluorescent Lamp) care consumă de cinci ori mai puţină energie decât un bec clasic, o lampă fluorescentă compactă de 15W emiţând acelaşi flux luminos ca al unui bec de 75 W clasic.
§ O combină frigorifică de 300 l clasa A+, consumă mai multă energie decât o combină frigorifică clasa B, dar având 100 l. Morala, să nu alegem aparate supradimensionate chiar dacă sunt din clasa de consum A.
§ O tonă de bidoane reciclate sunt echivalentul a 830 l de petrol (mai mult de 3 barili de petrol), a 430m³ de gaz natural, consumul de energie al unui locuitor pentru o perioadă de 14 luni.
Risipa este inamicul planetei , dar şi la bugetului propriu, reciclarea trebuie să devină un reflex natural.
§ În Franţa din 2006 se reciclează inclusiv uleiul folosit la prăjeli, acesta fiind un factor de poluare destul de grav, diminuînd capacitatea staţiilor de epurare , nu trebuie aruncat la canalizare, este colectat în centre speciale sau cel puţin poate fi colectat în bidoane şi depus apoi la pubele pentru a fi preluat. În România s-a încercat de puţin timp, însă rezultatele colectării de ulei folosit au fost nesemnificative. Trebuie dusă o campanie la nivel naţional pentru ca paşii timizi cu care s-a început , să ducă la rezultate pe măsură. Acest ulei poate fi transformat în biodiesel, în 2006, compania McDonald afirmă că a colectat 7300 l de ulei, fiind apoi transformat în biodiesel.
§ Bateriile cu mercur aruncate în natură poluează 1m³ de pământ şi 1000m³ de apă timp de 50 de ani. E indicat să folosim baterii reîncărcabile NiMH, să ne ferim de bateriile reîncărcabile NiCd, acestea din urmă conţinînd cadmiu sunt mult mai nocive pentru mediul înconjurător. Nu trebuie în nici un caz să aruncăm bateriile la pubelă, ci să le ducem la centrele de colectare.
§ Reciclarea cutiilor din aluminiu folosite la vânzarea de bere sau sucuri este foarte importantă, o tonă de asemenea cutii reciclate înseamnă o economie ce echivalează cu consumul de energie electrică pentru trei persoane, timp de un an de zile, o singură cutie reciclată e echivalentul econoimisirii a unei energii necesare unui laptop timp de 4 ore.
Un articol foarte interesant despre cei trei R îl veţi putea citi pe adresa următoare:
Pentru a dobândi statutul de ECO-Şcoală şi a obţine râvnitul steag verde (vezi foto), e un drum lung, ce presupune multă muncă, evaluarea având după doi ani de activitate după înscriere, activitate desfăşurată de întregul colectiv de profesori, directori, elevi, însă rezultatul credem că merită, în primul rând prin crearea unor conştiinţe ECO necesare pentru viitorul planetei, şi mai apoi pentru avantajele ce decurg din acest statut.
Cei 7 paşi pe drumul spre statutul de Eco-Şcoala sunt:
1. Comitetul ECO-Şcoala
v Cuprinde reprezentanţi ai elevilor, cadrelor didactice, conducerii şcolii, părinţilor, autorităţilor locale.
2. Analiza problemelor de mediu
v Implicarea elevilor prin discuţii, aplicare de chestionare, observaţii.
3. Planul de acţiune
v Stabileşte setul de măsuri în scopul rezolvării problemelor identificate.
4. Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor
v Se face în paralel cu planul de acţiune (de ex.cantitate de hârtie colectată, număr de elevi/clase care participă, etc).
5. Programa şcolară
v Elementele de mediu trebuie integrate în programa a cât mai multor discipline.
6. Informarea şi implicarea şcolilor şi comunităţii
v Se poate face prin o campanie de promovare prin pliante, panouri, fluturaşi, articole, se poate crea o „Zi de acţiune”.
7. ECO-Codul
v Reprezintă o declaraţie sau o serie de declaraţii ferme şi concrete privind conduita membrilor comunităţii şcolare faţă de mediul înconjurător. Fiecare din declaraţii trebuie să descrie o acţiune pe care fiecare dintre elevi sau cadre didactice o va duce la îndeplinire.